Înregistrarea legală a unei mărci conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. Totodată, îndeplinirea formalităților de publicitate a mărcii asigură opozabilitatea acesteia față de orice terț, care nu mai poate invoca necunoașterea existenței mărcii, atrag atenția avocații specializați în proprietate intelectuală ai societății de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.
Cel care vor să își protejeze dreptul exclusiv de proprietate intelectuală trebuie să apeleze la un avocat specializat.
Dacă descoperiți că există persoane care vă folosesc sau imită marca dumneavoastră fără acordul dumneavoastră, este recomandat să îi transmiteți o notificare oficială prin care îi solicitați să înceteze de îndată folosirea fără drept a mărcii.
În limbajul juridic, cele descrise mai sus reprezintă contrafacerea unei mărci și se sancționează atât de legea civilă, cât și de legea penală, reprezentând o infracțiune.
Dacă situația nu se rezolvă pe cale amiabilă, aveți la dispoziție atât o acțiune civilă, cât și o acțiune penală.
Contrafacerea presupune că marca protejată apare pe un produs ce aparține persoanei care contraface respectiva marcă, în ideea de a îl induce în eroare pe consumator, cu privire la adevăratul producător al acestuia. Astfel, produsului respectiv i se atribuie o altă origine decât cea reală. Consumatorul va achiziționa produsul fiind convins că acesta provine de la titularul mărcii, de la un întreprinzător de unde a mai comercializat produse și care livreaza produse pe care clientul le consideră sigure și de calitate.
Dacă respectivul consumatorul nu va fi satisfăcut de produsul contrafăcut, atunci va renunța la acesta. De asemenea, el va comunica asta si altor consumatori, răspândind, astfel, starea de neîncredere în produsele întreprinzătorului corect.
Existența contrafacerii este o problemă care ține de apreciere suverană a judecătorului. Aceasta are la bază asemănări între respectivele produse și presupune existența riscului ca un consumator să fie indus în eroare. Nu este necesară dovadă relei-credințe și este suficient că această confuzie să fie posibilă, nu să se fi și produs.
Așadar, dacă există riscul de confuzie, se prezumă că prejudiciul s-a produs deja.
Fie că vorbim de daune materiale, constând în diminuarea vânzărilor prin înșelarea cumpărătorilor care nu disting între marca și semnul uzurpator, fie că vorbim de daune de imagine, poate chiar mai grave și mult mai greu de reparat decât cele materiale, constând, în asocierea mărcii cu produsele ori serviciile de calitate inferioară care poartă semnul asemănător sau identic cu marca, pagubele suferite de titularul unei mărci în cazul în care această îi este uzurpată sunt evidente. Acoperirea prejudiciului se face țînând cont de principiul general al reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicită, respectiv acoperirea atât a prejudiciului efectiv, cât și a beneficiului nerealizat.
Iată câteva elemente pe care judecătorul le va lua în considerare la cuantificarea prejudiciului: consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoană care a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat.
Atât în domeniul civil, cât și în domeniul penal, acțiunii de contrafacere, respectiv infracțiunii de contrafacere, îi poate fi alăturată acțiunea de concurență neloială, respectiv infracțiunea de concurență neloială, susțin avocații specializați în proprietate intelectuală ai societății de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.