Cererea de decizie preliminara a fost formulata in cadrul unui litigiu intre SIA „Maxima Latvija” (denumita in continuare „Maxima Latvija”), pe de o parte, si Konkurences padome (Consiliul Concurentei), pe de alta parte, in legatura cu o amenda aplicata de acesta Maxima Latvija pentru incheierea unei serii de contracte de inchiriere comerciala cu centre comerciale care contin o clauza avand un obiect anticoncurential.
Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere a solicitat, sa se stabileasca daca articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca simpla imprejurare ca un contract de inchiriere comerciala a unui supermarket situat intr‑un centru comercial contine o clauza care acorda chiriasului dreptul de a se opune inchirierii de catre locator, in acest centru, a unor spatii comerciale altor chiriasi implica faptul ca acest contract are ca obiect restrangerea concurentei in sensul dispozitiei mentionate.
In ceea ce priveste notiunea de restrangere a concurentei „prin obiect”, Curtea a statuat ca aceasta trebuie interpretata in mod restrictiv si ca nu poate fi aplicata decat anumitor tipuri de coordonare intre intreprinderi care prezinta un grad suficient de nocivitate pentru concurenta pentru a se putea considera ca examinarea efectelor acestora nu este necesara .
Astfel, tinand seama de contextul economic in care acorduri precum cele in discutie in litigiul principal trebuie sa fie aplicate, analiza continutului acestor acorduri nu ar permite, avand in vedere elementele comunicate de instanta de trimitere, sa se evidentieze, in mod vadit, un grad de nocivitate suficient in ceea ce priveste concurenta pentru a se putea considera ca respectivele acorduri constituie o restrangere a concurentei prin obiect in sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.
Avand in vedere toate consideratiile precedente, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca simpla imprejurare ca un contract de inchiriere comerciala a unui supermarket situat intr‑un centru comercial contine o clauza care acorda chiriasului dreptul de a se opune inchirierii de catre locator, in acest centru, a unor spatii comerciale altor chiriasi nu implica faptul ca acest contract are ca obiect restrangerea concurentei in sensul dispozitiei mentionate.
Prin intermediul intrebarilor a doua-a patra, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere a solicitat sa se stabileasca in ce conditii se poate considera ca contractele de inchiriere comerciala precum cele in discutie in litigiul principal constituie un acord avand „ca efect” impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei, in sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.
In speta, aprecierea efectelor contractelor in discutie in litigiul principal asupra concurentei implica, in primul rand, luarea in considerare a ansamblului elementelor care determina accesul pe piata de referinta, pentru a aprecia daca, in zonele de atractie comerciala in care se situeaza centrele comerciale acoperite prin aceste contracte, un concurent are posibilitati reale si concrete de a se instala, in special prin ocuparea de spatii comerciale situate in alte centre comerciale situate in aceste zone sau prin ocuparea altor spatii comerciale in afara centrelor comerciale. In acest scop, trebuie sa se tina seama, printre altele, de disponibilitatea si de accesibilitatea terenurilor comerciale in zonele de atractie comerciala in cauza, precum si de existenta unor bariere economice, administrative sau normative care se opun intrarii unor noi concurenti in aceste zone.
Doar in conditiile in care, la finalul unei analize aprofundate a contextului economic si juridic in care se inscriu contractele in discutie in litigiul principal, precum si a particularitatilor pietei de referinta, se constata ca ansamblul contractelor similare identificate pe piata fac dificil accesul pe aceasta piata, va trebui ulterior sa se analizeze in ce masura acestea contribuie la o eventuala impartire a acestei piete, intelegandu‑se ca sunt interzise doar acordurile care contribuie in mod semnificativ la aceasta impartire. Importanta contributiei fiecaruia dintre contractele in discutie in litigiul principal la acest efect de blocaj cumulativ depinde de pozitia partilor contractante pe piata in cauza si de durata contractelor.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara:
1) Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca simpla imprejurare ca un contract de inchiriere comerciala a unui supermarket situat intr‑un centru comercial contine o clauza care acorda chiriasului dreptul de a se opune inchirierii de catre locator, in acest centru, a unor spatii comerciale altor chiriasi nu implica faptul ca acest contract are ca obiect restrangerea concurentei in sensul dispozitiei mentionate.
2) Se poate considera ca constituie un acord avand „ca efect” impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei, in sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, contractele de inchiriere comerciala precum cele in discutie in litigiul principal, in privinta carora reiese, la finalul unei analize aprofundate a contextului economic si juridic in care acestea se inscriu, precum si a particularitatilor pietei de referinta in cauza, ca contribuie in mod semnificativ la o eventuala impartire a acestei piete. Importanta contributiei fiecarui contract la aceasta impartire depinde, printre altele, de pozitia partilor contractante pe piata in cauza si de durata respectivului contract.