In conformitate cu situatia de fapt din speta dedusa judecatii, astfel cum se prevede in actul constitutiv al societatii parate, administratorul convoaca adunarea generala a asociatilor cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar. Prin acelaşi act constitutiv nu s-a efectuat o concretizare a convocarii adunarii generale şi de catre asociati, in situatii exceptionale sau de organizare şi de functionare normala a societatii. In aceste conditii pentru a suplini clauzele actului constitutiv sunt incidente prevederile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit carora un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari. In esenta, aceste prevederi acorda indreptatire asociatilor detinand o anumita cota de capital sa obtina convocarea adunarii generale.
Curtea releva ca legea stabileşte atat persoana insarcinata cu convocarea adunarii generale, aceasta persoana fiind administratorul societatii, cat şi celelalte persoane indreptatite sa ceara convocarea adunarii generale, administratorului societatii. Daca administratorul societatii poate exercita, deodata, dreptul de a convoca adunarea generala şi de a-şi asuma, tot astfel, obligatia de a convoca adunarea generala, asociatii indreptatiti de lege au doar dreptul de a cere convocarea adunarii de catre administratorul societatii. Aceasta intrucat asociatii indreptatiti sunt titulari ai dreptului de convocare, dar nu şi ai actului convocarii, act care ramane doar in limitele competentei administratorului societatii.
In conditiile in care administratorului societatii i se solicita de catre asociatii indreptatiti convocarea adunarii generale, indicandu-se totodata ordinea de zi a adunarii, iar prin aceasta scopul convocarii adunarii, in caz de refuz nejustificat a convocarii adunarii de catre administratorul societatii, asociatii indreptatiti au deschisa calea formularii unei cereri in justitie pentru a-şi valorifica dreptul prevazut de art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Aceasta intrucat libertatea de exercitiu a mandatului administratorului, inclusiv in privinta convocarii adunarii generale, este limitata de protectia drepturilor societare ale asociatilor.
Modalitatea concreta prin care asociati indreptatiti au deschisa calea accesului in justitie in vederea valorificarii dreptului de a cere convocarea adunarii generale, este reglementata prin dispozitiile art. 119 alin. (3) – (4) din Legea nr. 31/1990, norme care se aplica prin institutia analogiei legii pentru a produce efecte intr-o situatie analoga in materia societatilor cu raspundere limitata, cu referire la dreptul asociatilor de a cere convocarea adunarii generale, pentru care dispozitiile art. 195 nu au o reglementare de sine statatoare.
Conform art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in cazul in care consiliul de administratie sau directoratul nu convoaca adunarea generala la cererea actionarilor/asociatilor indreptatiti potrivit alin. (1), instanta de la sediul societatii va putea autoriza convocarea adunarii generale de catre actionarii/asociatii care au formulat cererea de convocare a adunarii. Prin aceiaşi hotarare instanta aproba ordinea de zi, data tinerii adunarii şi dintre actionari/asociati persoana care o va prezida.
Acestea sunt dispozitiile oferite de legiuitor pentru a construi mijlocul juridic eficient in vederea rezolvarii acelor situatii juridice in care organul sau persoana care indeplineşte mandatul administratorului refuza in mod nejustificat cererea legitima a asociatilor de convocare a adunarii generale. Totodata, aceste dispozitii legale sunt destinate sa acopere prin reglementarea lor şi impedimentele de convocare a adunarii generale in privinta celorlalte societati aflate in domeniul de reglementare a Legii nr. 31/1990. Aceasta intrucat aceste dispozitii nu sunt destinate sa serveasca limitativ şi exclusiv doar societatilor pe actiuni, chiar daca sediul acestor prevederi se situeaza in cadrul sectiunii privind adunarile generale ale actionarilor.