Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost formulata de catre Tribunalul Salaj – Sectia civila, prin Incheierea din 22.05.2014, in dosarul nr. 4322/84/2013, pentru a da o rezolvare de principiu cu privire la urmatoarea chestiune de drept:
“Daca, in raport cu dispozitiile art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) si art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 31/2003, cu modificarile si completarile ulterioare si ale art. 7, art. 8 si art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, sanctiunea avertismentului se inscrie sau nu in cazierul fiscal.”
Cu privire la chestiunea de drept cu care a fost investita, Inalta Curte a retinut urmatoarele:
Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 reglementeaza modul de constituire si organizare a cazierului fiscal, modul de utilizare a acestuia in scopurile proprii ale administratiei fiscale, precum si conditiile in care anumite informatii pot fi facute publice.
Existenta cazierului fiscal pentru anumiti contribuabili permite orientarea activitatii de control fiscal catre contribuabilii in al caror cazier fiscal figureaza incalcari flagrante ale legislatiei financiar-fiscale si vamale: “in cazierul fiscal se tine evidenta persoanelor fizice sau juridice, precum si a asociatiilor, actionarilor si reprezentantilor legali a persoanelor juridice care au savarsit fapte sanctionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum si cele care privesc disciplina financiara, denumiti in continuare contribuabili”, iar, potrivit art. 4 alin. (1) din acelasi act normativ, “in cazierul fiscal se inscriu date privind sanctiunile aplicate contribuabililor pentru faptele prevazute la art. 2 alin. (1), precum si date din documentele prevazute la art. 2 alin. (2)“.
Legiuitorul principal nu a inteles sa reglementeze prin Ordonanta Guvernului nr. 75/2001, in detaliu, faptele si sanctiunile care se inscriu in cazierul fiscal al contribuabililor, lasand in sarcina legiuitorului secundar sa stabileasca in concret faptele si sanctiunile care intra sub incidenta acestei legi. In anexa la Normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 31/2003 nu se face nicio referire la sanctiunea avertismentului, deoarece actele normative de stabilire si sanctionare a acestor fapte nu prevad aceasta sanctiune, insa este lasata deschisa calea aplicarii dispozitiilor legii generale in masura in care nu intra in contradictie cu reglementarile din legea speciala si ofera, in cazul contraventiilor, posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 potrivit carora “avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu prevede aceasta sanctiune” sau, pentru faptele penale, posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora “cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment”.
Asadar, nu este exclus ca aplicarea sanctiunii avertismentului sa aiba si alte consecinte juridice de natura administrativa, cum este si masura evidentierii, potrivit legii, a faptelor penale si/sau contraventionale si a persoanelor care comit astfel de fapte in cazierul fiscal, indiferent de continutul sanctiunii aplicate, cu atat mai mult cu cat avertismentul este una dintre sanctiunile contraventionale principale, prevazuta de art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.
Art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 reglementeaza situatiile, dar si conditiile in care se scot din cazierul fiscal contribuabilii care au inscrise date in aceasta evidenta. Imprejurarea ca legiuitorul, atunci cand reglementeaza scoaterea din evidentele cazierului fiscal a contribuabililor care au savarsit fapte penale sau contraventionale, nu face nicio referire la ipoteza aplicarii sanctiunii avertismentului si conditioneaza masura, de achitarea cuantumului amenzilor contraventionale, nu inseamna ca nu pot beneficia de aceste prevederi legale contribuabilii sanctionati cu avertisment, deoarece aceasta conditie este necesara numai in cazul sanctionarii cu amenda, in aplicarea sanctiunii avertismentului operand scoaterea din cazier cu indeplinirea celorlalte conditii.
Astfel fiind, in conditiile in care dispozitiile art. 2 alin. (1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt lipsite de orice echivoc in sensul ca sanctiunea avertismentului se inscrie in cazierul fiscal, in aplicarea principiului de drept interpretatio cessant in claris, nu poate fi acceptata o interpretare in sensul ca aceasta sanctiune nu se inscrie in cazierul fiscal, in considerarea eventualelor consecinte nefavorabile pe care evidentierea in cazierul fiscal le poate avea in privinta contribuabilului din punct de vedere juridic ori economic.
Pe cale de consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit faptul ca: “In interpretarea dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) si art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 si ale art. 7, 8 si 38 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea avertismentului se inscrie in cazierul fiscal.”