Pretentiile reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse apartamentelor au fost gasite de catre Curtea de Apel neintemeiate indiferent daca sunt intemeiate pe dispozitiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, forma in vigoare la data de 16 aprilie 2008, cand a ramas definitiva Sentinta civila nr. 630 din 2 mai 2007 (actual art. 49), sau pe dispozitiile legale ce reglementeaza raspunderea pentru evictiune de drept comun, conform teoriei dezvoltate de instanta de apel in Decizia civila nr. 289 din 9 iulie 2012.

Aceasta intrucat nu s-a facut dovada existentei vreunei lucrari de imbunatatire, in acceptiunea art. 48.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001: “Prin imbunatatiri necesare si utile se intelege acele dotari incorporate sau aduse unitatii locative ori spatiilor comune, prin care s-a sporit valoarea fondului locativ si care au fost suportate exclusiv de chirias (introducerea sau schimbarea instalatiei de apa, gaz, canalizare, electricitate, incalzire; lucrari noi: parchetare, gresie sau faianta, geamuri termopan, usi si altele asemenea). Dovada acestor imbunatatiri se face cu inscrisuri doveditoare, prin expertiza tehnica, cu respectarea prevederilor alin. (5) al art. 48 din lege”.

Constatarile expertului care arata ca “observatiile asupra starii tehnice a cladirilor s-au facut din strada, nefiind posibil accesul in interiorul incintei”, s-au intemeiat, atat cu ocazia primei expertize cat si cu ocazia celei de a doua expertise, pe un raport de expertiza tehnica extrajudiciara ce nu a fost depus la dosar si pe declaratii date pe proprie raspundere, in anul 2010, de reclamanti , valorile stabilite fiind pur ipotetice.

In apel, apelantii au apreciat ca solutia pronuntata in decizia de casare, obligatorie pentru instanta de fond dupa casare nu a fost respectata. Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 10/2001 “chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinte pentru imbunatatirile necesare si utile”, iar potrivit dispozitiilor art. 1336 din vechiul C. civ., cumparatorul evins poate pretinde vanzatorului restituirea pretului, precum si sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii actului si data producerii evictiunii. Au considerat apelantii ca instanta de fond a gresit apreciind ca nu au dovedit imbunatatirile aduse apartamentelor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a considerat ca recursul impotriva solutiilor sus – mentionate este nefondat.

Pretentiile reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse apartamentelor au fost analizate atat prin raportare la dispozitiile art. 49 din Legea nr. 10/2001 cat si la dispozitiile art. 1336 C. civ., dar in raport de probele administrate s-a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada existentei lucrarilor de imbunatatire in acceptiunea dispozitiilor art. 48.1 din Normele metodologice si, respectiv a sporului de valoare a acestora, in conditiile impuse de dreptul comun.

Legea nr. 10/2001 si Normele metodologice definesc care sunt lucrarile de imbunatatire care, fiind efectuate de chirias, dau dreptul la plata contravalorii lor.

Insa dovada acestor imbunatatiri trebuie facuta intotdeauna cu inscrisuri doveditoare, valoarea lucrarilor urmand a fi stabilita prin expertiza tehnica.

Or, in conditiile in care partile nu au depus inscrisuri doveditoare a pretinselor lucrari efectuate, in mod legal instanta a inlaturat concluziile raportului de expertiza care a avut ca referinta datele furnizate de parti si declaratiile pe propria raspundere privind realitatea acestor lucrari.

Faptul ca partea adversa nu s-a opus la efectuarea expertizei si nici nu a formulat obiectiuni, nu poate conduce la validarea unei astfel de expertize care a avut in vedere alte mijloace de proba decat cele prevazute de lege.

Chiar si in conditiile dreptului comun, privind garantia pentru evictiune, dovada sporului de valoare, ca si fapt juridic, trebuie sa respecte conditiile impuse de dispozitiile art. 1169 C. civ., nefiind suficient a se indica faptele juridice si a se da declaratie pe proprie raspundere privind realitatea acestora.

In mod legal a constatat instanta de apel ca in raport de faptul ca apelantii nu au solicitat completarea probelor administrate la prima instanta sau administrarea altor probe, nu se poate retine o alta stare de fapt privind existenta lucrarilor de imbunatatire sau a sporului de valoare.