Prin sentinta nr. 578 din 30 octombrie 2012, Curtea de Apel Timisoara, sectia contencios administrativ si fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Timis si a anulat in parte decizia de impunere din 29 iulie 2009 si decizia din 28 ianuarie 2010, emise de D.G.F.P. Timis, respectiv in ceea ce priveste impozitul de profit, TVA si accesoriile aferente facturii proforma din 15 octombrie 2007, emisa de reclamanta.

Avand in vedere ca de la data incheierii contractului si pana la data rezilierii acestuia a trecut o perioada foarte scurta, care face credibila afirmatia reclamantei ca nu a prestat aceste servicii, precum si imprejurarea, retinuta de altfel si de organul fiscal, ca reclamanta nu avea forta de munca necesara efectuarii de lucrari agricole, coroborata si cu lipsa oricarei dovezi (facturi, situatii de lucrari etc.), avand in vedere si concluziile expertului fiscal desemnat in cauza, prima instanta a apreciat ca dispozitiile art. 19 alin. (1) si art. 134^1 alin. (1) C. fisc. nu sunt incidente in cauza si ca reclamanta nu datoreaza impozit pe profit, TVA si accesorii pentru suma inscrisa in factura mentionata.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat reclamanta SC B.I.A. SRL, cat si parata D.G.F.P. Timis, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In ceea ce priveste recursul formulat de recurenta-parata D.G.F.P. Timis, Inalta Curte, examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate, de dispozitiile legale incidente in cauza cat si in temeiul dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., constata ca acesta este nefondat, avand in vedere considerentele expuse in continuare.

Astfel cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, intimata-reclamanta a incheiat contractul de prestari servicii din 15 octombrie 2007 cu SC T.I. SRL avand ca obiect prestarea unor servicii agricole.

Factura proforma din 15 octombrie 2007 a fost emisa in urma contractului incheiat, insa aceasta nu a fost acceptata la plata astfel cum rezulta din adresa din 22 octombrie 2007, iar contractul respectiv a fost reziliat conform actului aditional.

Astfel fiind, instanta de control judiciar constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile legale prevazute de dispozitiile art. 19 alin. (1) C. fisc. privind profitul impozabil intrucat acesta se calculeaza in situatiile in care exista un venit realizat, iar nu in situatia unui venit care ar fi trebuit sa se realizeze, dar nu a fost realizat.