In speta supusa Deciziei, avand in vedere ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta a invocat exclusiv nulitatea absoluta pentru (I) lipsa obiectului actului juridic, (II) nerespectarea prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 si (III) nerespectarea prevederilor actului constitutiv cu privire la obtinerea consimtamantului actionarului majoritar pentru cesiunea de actiuni, Inalta Curte a stabilit ca acestea sunt singurele cauze de nulitate care pot fi discutate si analizate in acest dosar.
Avand in vedere ca art. 58 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza nulitatea societatii comerciale si, prin derogare de la dreptul comun, stabileste principiul potrivit caruia aceasta nulitate nu are efect retroactive si avand in vedere ca nulitatea societatii implica si nulitatea actelor constitutive, instanta apreciaza ca principiul instituit de art. 58 din Legea nr. 31/1990 vizeaza nu doar nulitatea societatii propriu-zise, ci si nulitatea actelor constitutive, care va produce efecte numai pentru viitor.
De acelasi regim juridic beneficiaza si actele modificatoare ale actelor constitutive, astfel incat si anularea acestora produce efecte doar pentru viitor. Aceasta solutie este justificata prin faptul ca o aplicare retroactiva a nulitatii ar pune in pericol securitatea si stabilitatea raporturilor juridice.
In plus, desi Legea nr. 31/1990 nu face trimitere explicita in ceea ce priveste regimul nulitatii actelor modificatoare la cel al nulitatii societatii, ea nici nu impiedica aplicarea principiului producerii efectelor numai pentru viitor in cazul nulitatii actelor modificatoare. Dimpotriva, identitatea de ratiune, ca si natura invecinata a celor doua categorii de acte (constitutive si modificatoare) pledeaza convingator pentru aplicarea acestui principiu.
In cauza de fata, Hotararea AGA a vizat modificarea actului constitutiv. Prin urmare, in virtutea principiilor enuntate mai sus, anularea acestei hotarari nu putea produce efecte decat pentru viitor. Asa fiind, anularea in 2011 a hotararii AGEA nu a schimbat cu nimic situatia de fapt si natura actiunilor de la data incheierii contractului, iar actul de vanzare isi mentine valabilitatea.
Dimpotriva, actiunile societatii si-au pastrat calitatea de actiuni la purtator pe toata perioada cuprinsa intre data adoptarii hotararii AGA si data anularii ei, inclusiv la momentul incheierii contractului.
Pe cale de consecinta, chiar si in ipoteza in care s-ar admite teza ca tipul actiunilor (nominative/la purtator) are relevanta pentru stabilirea existentei obiectului contractului, oricum in speta nu ar fi incidenta nulitatea absoluta a contractului pentru lipsa obiectului deoarece actiunile la purtator si-au mentinut aceasta calitate si existenta fata de momentul incheierii contractului.
Mai mult, nu se poate retine nulitatea absoluta a contractului pentru lipsa obiectului nici din perspectiva principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Astfel, dupa cum corect a decis instanta de fond, acest principiu presupune desfiintarea titlului unui subdobanditor in cazul desfiintarii titlului transmitatorului.