1. Ordonanţa nr. 31/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

 

  • Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, după caz, iar acesta se consideră comunicat la data punerii la dispoziţia contribuabilului/plătitorului prin aceste mijloace.

 

  • Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unei situaţii fiscale de fapt viitoare. Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale se depune pentru o singură situaţie fiscală de fapt viitoare şi o singură obligaţie fiscală principală. Contribuabilul/Plătitorul poate depune mai multe cereri în vederea reglementării mai multor situaţii fiscale de fapt viitoare. Situaţia fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcţie de data depunerii cererii.

 

  • Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluţii fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de preţ în avans, contribuabilul/Plătitorul poate solicita în scris organului fiscal competent o discuţie preliminară pentru emiterea unei soluţii fiscale, respectiv pentru încheierea unui acord sau, după caz, stabilirea condiţiilor pentru modificarea acordului.

 

 

2. Decizia nr. 272/2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

  • În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în virtutea acestora, constatările tehnico-ştiinţifice, care constituie mijloace de probă în condiţiile legii, sunt întocmite de către una dintre părţile din procesul penal, respectiv de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, care sunt, în realitate, ataşaţi uneia dintre părţi, ceea ce este contrar principiului egalităţii, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Se creează o veritabilă inechitate în cadrul procesului penal, ca urmare a faptului că procurorul, care reprezintă acuzarea, şi reclamantul au posibilitatea legală a întocmirii în comun a raportului de constatare pe baza unor obiective stabilite unilateral de acuzator, iar reclamantul întocmeşte actul care constituie mijloc de probă. Legea dă posibilitatea ca organul de urmărire penală să creeze o inegalitate în ceea ce priveşte drepturile procesuale ale părţilor, prin faptul că se acordă dreptul uneia dintre părţi să stabilească prejudiciul, fără ca cealaltă parte procesuală să îşi poată formula apărările.

 

  • Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (4)  a)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.