- Decizia nr. 50/2022 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.670/111/CA/2021-R
- Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 13 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.670/111/CA/2021-R, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Care este momentul de început al cursului termenului de 3 luni prevăzut de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 pentru instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru modificarea unor acte normative?
- Instanţa de trimitere şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că perioada de 3 luni menţionată în cuprinsul art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 reprezintă o perioadă clar determinată, continuă, care începe să curgă la 1 iunie 2020 şi cuprinde lunile iunie, iulie şi august 2020, pentru următoarele argumente: (i) interpretarea dispoziţiilor menţionate este susţinută de motivele care au determinat adoptarea actului normativ; (ii) unul dintre motivele care au determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 este reprezentat de încetarea, la 31 mai 2020, a aplicabilităţii măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă şi de alertă în scopul diminuării efectelor negative ale situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 asupra pieţei muncii; (iii) în vederea continuităţii măsurilor adoptate anterior, au fost prevăzute măsurile reglementate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020.
- Astfel, respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 13 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.670/111/CA/2021-R, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.
- Decizia nr. 58/2022 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Alba – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.640/298/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
- Tribunalul Alba – Secţia I civilă a dispus, prin încheierea din 9 decembrie 2021, în Dosarul nr. 2.640/298/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 17/2014), în cazul încheierii unor contracte de vânzare a posesiei terenurilor agricole din extravilan, reglementate de art. 13 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 7/1996), respectiv dacă trebuie respectat dreptul de preempţiune, conform art. 4 din Legea nr. 17/2014, în cazul vânzării posesiei terenurilor agricole din extravilan care se notează în cartea funciară, conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 7/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție Admite sesizarea formulată de Tribunalul Alba – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.640/298/2020, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 13 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este necesară respectarea dreptului de preempţiune prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 la încheierea unei convenţii având ca obiect înstrăinarea posesiei asupra unui teren agricol din extravilan
Dr. Radu Cătălin Pavel este Avocatul Coordonator si Fondatorul Pavel, Margarit & Asociatii. În peste 17 ani de practică sofisticată și diversă in avocatura de business, Radu a dobândit o expertiză vastă, în special în domeniul Achizitiilor si Fuziunilor si în domeniul Corporativ și Comercial, asistând și oferind servicii juridice de inalta clasa, clienților de top ai societatii de avocatura, pe care o conduce.