1. Ordinul nr. 1542/2022 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 829 din 23 august 2022, în vigoare de la 23 august 2022

 

  • Prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală 587/2016 a fost aprobat modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă.

 

  1. Decizia nr. 266/2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. c) şi ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum şi ale art. 378 alin. (3) din Codul de procedură penală, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 24 august 2022, în vigoare de la 24 august 2022

 

  • Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) c) şi ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum şi ale art. 378 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la condițiile amânării pedepsei, condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

 

  • În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. c) şi ale art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum şi ale art. 378 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă principiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, interzicerea muncii forţate, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. În acest sens arată că printre condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 83 şi ale art. 91 din Codul penal pentru ca instanţa să poată dispune amânarea aplicării pedepsei şi, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se numără şi acordul infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Consideră că acest acord echivalează cu o recunoaştere totală sau parţială a faptelor penale pentru care inculpatul este judecat şi, în acest mod, se încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece instanţa, înainte de a se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, îi cere acestuia să îşi dea acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii. De asemenea, susţine că folosirea termenului “infractor” anterior soluţionării definitive a dosarului penal constituie o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie. De altfel, prin prevederile art. 32 alin. (2) şi ale art. 33 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul defineşte ca fiind părţi în procesul penal – inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar ca subiecţi procesuali principali – suspectul şi persoana vătămată. Totodată, arată că legiuitorul nu a prevăzut un prag biologic, raportat la vârsta suspectului/inculpatului, fiind cunoscut faptul că munca în folosul comunităţii nu poate fi prestată peste vârsta de 65 de ani.

 

 

  • Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că solicitarea acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii nu numai că nu încalcă principiile constituţionale invocate, ci, mai mult, constituie o garanţie a respectării prevederilor art. 42 din Legea fundamentală referitor la interzicerea muncii forţate. Consideră că amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu reprezintă drepturi absolute, ci modalităţi de individualizare a pedepsei, respectiv a executării acesteia, care devin incidente abia după analiza dispoziţiilor legale şi a probelor existente la dosar, astfel că nu se poate ajunge la concluzia că s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie.