1. Decizia nr. 630/2022 privind procedura de acordare, suspendare şi retragere a deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare
  • În vederea acreditării, furnizorul de servicii de certificare din România trebuie să facă dovada utilizării a cel puţin 5 persoane angajate în baza unor contracte individuale de muncă cu normă întreagă sau prin încheierea de contracte de prestări de servicii cu societăţi comerciale ori persoane fizice autorizate. Persoanele implicate în generarea şi gestionarea de certificate trebuie să deţină diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ superior de lungă durată, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre următoarele specializări: automatică, calculatoare, informatică, matematică, fizică, cibernetică, electronică sau să deţină diplomă de masterat în una dintre specializările menţionate.
  • Autoritatea de certificare din România poate dispune suspendarea activităţii furnizorului de servicii de certificare până la încetarea cauzelor care au determinat luarea măsurii şi în următoarele situaţii: furnizorul nu îndeplineşte cerinţele privind personalul sau nu anunţă modificarea schemei de personal, furnizorul nu asigură disponibilitatea soluţiei sau nu anunţă modificările tehnice, furnizorul nu mai îndeplineşte cerinţele tehnice.
  • Suspendarea sau retragerea deciziei de acreditare se face prin decizie a preşedintelui autorităţii din România.

 

  1. Decizia nr. 291/2022 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (11) teza a treia din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 din România
  • În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie şi afectează dreptul la un proces echitabil prin prisma faptului că instituie numai calea de atac a recursului împotriva unui act adoptat de o autoritate publică într-o procedură administrativă.
  • Prin urmare, instanţa de recurs poate să analizeze cauza numai prin prisma motivelor de recurs şi nu poate analiza modul de stabilire a stării de fapt de către un organ administrativ. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanţă poate cunoaşte anumite limitări, însă lipsirea instanţei de posibilitatea de a analiza faptele unei decizii administrative este o restrângere disproporţionată faţă de scopul urmărit.
  • Astfel, se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi se constată că dispoziţiile art. 75 (11) teza a treia din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează în sensul că “recursul” prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin care se soluţionează contestaţia pronunţată în materie disciplinară.