Intrebarea preliminara adresata Curtii a avut urmatorul continut: “Avand in vedere faptul ca, in conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, (…) atunci notiunile de «obiect» si/sau «pret» din cuprinsul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE pot fi interpretate in sensul ca aceste notiuni cuprind, printre elementele ce formeaza contraprestatia institutiei de credit, si DAE a acestui contract de credit garantat printr‑o ipoteca, formata in special din dobanda fixa sau variabila, comisioane bancare si alte costuri incluse si definite in contractul de credit?”
Aceasta intrebare a fost adresata pe fondul existentei a doua contracte de credite incheiate de catre consumatori cu banca, in care, in clauzele contractuale se prevedea posibilitatea bancii se a revizui rata dobanzii curente, in cazul intervenirii unor modificari majore pe piata monetara, rata actualizata urmand a fi comunicata consumatorilor, cat si perceperea unui comision lunar, de risc.
Ca urmare a intrarii in vigoare a prevederilor OUG nr. 50/2010, prin care a fost interzisa perceperea comisioanelor de risc, banca a solicitat consumatorilor semnarea unui act aditional prin care comisionul de risc era inlocuit cu un comision de administrare, fara insa a fi modificat contintul clauzelor prin care se prevedea respectivul comision. Practic nu era eliminat comisionul de risc, doar se inlocuia cu cel de administrare.
Avand in vedere aceste aspecte, consumatorii, considerand aceste clauze a fi abuzive, au intentat o actiune in instanta impotriva bancii, in vederea constatarii nulitatii clauzelor abuzive.
Curtea de Justitie, analizand intrebarea preliminara cu care a fost investita, a decis faptul ca „articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretat, in sensul ca termenii „obiectul (principal al) contractului” si „caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte” nu acopera, in principiu, tipuri de clauze care figureaza in contracte de credit incheiate intre un vanzator sau furnizor si consumatori, precum cele in discutie, care, pe de o parte, permit, in anumite conditii, creditorului sa modifice in mod unilateral rata dobanzii si, pe de alta parte, prevad un „comision de risc” perceput de acesta. Revine insa instantei de trimitere sarcina sa verifice aceasta calificare a clauzelor contractuale mentionate avand in vedere natura, economia generala si stipulatiile contractelor vizate, precum si contextul juridic si factual in care se inscriu acestea.