Potrivit prevederilor Proiectului de lege, rechizitia de bunuri reprezinta masura cu caracter exceptional si temporar cu aplicare imediata prin care autoritatile publice abilitate prin prezenta lege limiteaza in interes public exercitarea unor atribute ale dreptului de proprietate privata sau publica si obliga operatorii economici, institutiile publice, precum si alte persoane juridice si fizice la cedarea temporara a folosintei unor bunuri mobile sau imobile, in conditiile prezentei legi. Aplicarea rechizitiei asupra bunurilor mobile consumptibile sau perisabile implica concomitent limitarea exercitarii dreptului de dispozitie asupra acestor bunuri.
Bunurile rechizitionate sunt puse la dispozitie fortelor destinate apararii nationale sau autoritatilor administratiei publice imputernicite prin prezenta lege, pe perioada declararii starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate ori a starii de razboi, pe cea a instituirii starii de asediu sau a starii de urgenta, pe timpul situatiilor de urgenta la declararea starii de alerta, precum si pentru prevenirea, localizarea, inlaturarea urmarilor unor dezastre.
Pe durata concentrarii sau a antrenamentelor/exercitiilor de mobilizare, ce presupun executarea de trageri, manevre militare si operatiuni in ansamblu, care comporta instructia trupelor, operatorii economici, institutiile publice, precum si alte persoane juridice si fizice pot pune la dispozitia autoritatilor publice abilitate prin prezenta lege, pe baza voluntara, prin conventia partilor, incheiata pe o perioada determinata si in limita creditelor de angajament, bunuri neconsumptibile planificate a fi rechizitionate, in scopul verificarii stadiului pregatirii in domeniu.
In cazurile prevazute la art. 4 alin. (1) si alin. (2), fara a se dispune masurile de rechizitionare de bunuri, autoritatile administratiei publice abilitate prin prezenta lege au dreptul sa apeleze la procedura simplificata prin care bunurile se pot folosi temporar in baza unui acord al partilor incheiat amiabil, in regim de urgenta, pe baza voluntara, prin contract, de indata ce autoritatea publica abilitata si persoana detinatoare a bunului convin asupra bunului si a pretului.
Valoarea folosintei bunului se estimeaza prin luarea in considerare a pragului despagubirii sub forma chiriei prevazute la art. 24 alin. (1) lit. a), al carui cuantum se poate spori cu o marja care sa nu depaseasca echivalentul cheltuielilor estimate pentru a face fata la necesitatile convocarii si functionarii imediate ale comisiilor mixte de rechizitii si/sau a Comisiei Centrale de Rechizitii.
In cazul nerealizarii acordului partilor prevazut la alin. (7), se dispun masurile de rechizitionare a bunurilor, in limitele si in conditiile prezentei legi.”