Art. 6 din Legea nr. 241/2005 prevede faptul ca „Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.”
In argumentarea sa, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constitutie, potrivit carora „Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii”, precum si a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementeaza competenta legiuitorului de a stabili infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora. In acest context, Curtea observa ca orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, intr-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale.
Totodata, Curtea constata ca, „textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce”, si ca “actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”.
Din examinarea prevederilor legale in materie fiscala coroborate cu cele ale Legii nr. 241/2005, Curtea observa ca acestea nu precizeaza, in mod concret, care sunt veniturile impozabile cu retinere la sursa, limitandu-se la a mentiona in cuprinsul acestora, sporadic, spre exemplu, „retinerea la sursa a impozitului reprezentand plati anticipate pentru unele venituri din activitati independente”, „veniturile sub forma de premii se impun, prin retinerea la sursa, cu o cota de 16% aplicata asupra venitului net realizat din fiecare premiu” sau „platitorii de venituri cu regim de retinere la sursa a impozitelor, cu exceptia platitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligatia sa depuna o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat”.
Curtea constata de asemenea ca, potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, insa nici in cuprinsul acestui articol, nici in cuprinsul legii mentionate sau al altor acte normative, notiunea de „impozite sau contributii cu retinere la sursa” nu este definita.
In concluzie, Curtea constata ca prevederile criticate nu respecta exigentele constitutionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu intrunesc conditiile de claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, fiind contrare dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, motiv pentru care, admitand exceptia de neconstitutionalitate, art. 6 din Legea 241/2005 nu mai reprezinta infractiune si nu se mai sanctioneaza cu inchisoarea.
De la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial, prevederea declarata neconstitutionala este suspendata timp 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, perioada in care dispozitia nu mai este aplicabila. Intrucat, in perioada de 45 de zile, Parlamentul si Guvernul, nu au emis o reglementare care sa modifice aceasta prevedere din lege, art. 6 din Legea nr. 241/2005 devine inaplicabil, iar efectele sale juridice inceteaza definitiv.