Pavel, Mărgărit și Asociații

Respectiv daca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1)din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ.Potrivit dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii”.

Conform prevederilor art. 139 din acelasi cod, „Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt: 1 si 2 ianuarie; prima si a doua zi de Pasti; 1 mai; prima si a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie – Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei; 1 decembrie; prima si a doua zi de Craciun; doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora” (alin. 1), iar „Acordarea zilelor libere se face de catre angajator” (alin. 2).

De asemenea, potrivit art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, „Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: (…) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142 (…)”. Dispozitiile art. 139 alin. (1) din Codul muncii statueaza, asadar, regula, potrivit careia, pe durata sarbatorilor legale, salariatii nu presteaza activitate.

De la aceasta regula, legiuitorul a instituit, insa, si exceptii, care sunt prevazute in cuprinsul art. 140 si 141 din Codul muncii. Astfel, conform art. 140, „Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie”, iar potrivit art. 141 „Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii”.

Cum „activitatile de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare”, vizate de sesizarea formulata in cauza, nu se regasesc intre cele exceptate conform art. 140 din Codul muncii, esential pentru dezlegarea problemei de drept supusa analizei este interpretarea sintagmelor „caracterului procesului de productie” si „specificului activitatii”, utilizate de legiuitor in cuprinsul art. 141 din Codul muncii, pentru a stabili daca activitatile respective se incadreaza in aceasta a doua categorie de activitati, exceptate de la aplicarea prevederilor art. 139 din Codul muncii.

Raportat la acceptiunea doctrinala a celor doua sintagme, rezulta ca interpretarea acestora trebuie sa fie supla, adaptata realitatilor societatii la un moment dat, in legatura directa cu natura si diversitatea activitatilor sociale si economice si cu stadiul dezvoltarii tehnologiei, fiind indeobste admis ca o redactare limitativa a unei prevederi legale ar putea conduce la o rigiditate excesiva in aplicarea acesteia.

Din aceasta perspectiva, analizand continutul constitutiv al contraventiei prevazute si sanctionate de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, sub aspectul laturii sale materiale, se observa ca aceasta este reprezentata de conduita omisiva a angajatorului de a nu acorda salariatului zilele de sarbatori legale, in situatia in care caracterul procesului de productie sau specificul activitatii nu justifica prestarea muncii in aceste zile, pe de o parte, respectiv de a nu acorda compensarile prevazute de art. 142 din acelasi cod, in situatia cand circumstantele obiective mentionate mai sus au impus sau, dupa caz, au justificat prestarea muncii in aceste zile, pe de alta parte.

Asadar, in masura in care specificul activitatii a determinat prestarea muncii in zilele de sarbatori legale, nu se poate retine in sarcina angajatorului savarsirea contraventiei sub forma incalcarii art. 139 din Codul muncii, ci doar sub forma incalcarii art. 142 din acelasi act normativ, daca acesta nu face dovada ca a acordat salariatului drepturile prevazute de aceste din urma dispozitii legale.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis admitea recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta a stabilit ca: „fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceasta lege, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ.”