In Monitorul Oficial nr. 464 din data de 25 iunie 2014, a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 266 din 7 mai 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedura civila, precum si celor ale art. 2 alin. (1) si (1²) si art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala CEZ Vanzare – S.A. din Craiova, prin mandatar Societatea Comerciala EOS KSI Romania – S.R.L. din Bucuresti, intr-un dosar aflat pe rolul Judecatoriei Craiova – Sectia civila.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 200 din Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate a sustinut ca aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21privind accesul liber la justitie si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia a sustinut ca prevederile art. 200 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale in masura in care aplicarea acestor dispozitii procedurale este extinsa la aspecte care tin de judecarea propriu-zisa a cererii de chemare in judecata. Arata ca, atat timp cat a indicat motivele de fapt si de drept in cererea de chemare in judecata, eventualele nelamuriri privind alte aspecte nu pot atrage sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata, pentru ca exista dispozitii speciale pentru faza de chemare in judecata in care se pot lamuri aspectele de fapt si de drept, inclusiv prin administrarea de probatorii, mai ales in conditiile in care multe din asemenea chestiuni care vizeaza aspecte de fapt pot fi lamurite si prin discutii contradictorii si explicatii orale prezentate in fata instantelor de judecata. In acest context, arata ca art. 200 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) si art. 53, prin restrangerea accesului liber la justitie, intrucat dezideratul asigurarii dreptului la un proces echitabil este pus in umbra de acela al solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil, in masura in care prevederile criticate din Codul de procedura civila sunt aplicate dincolo de verificarea continutului formal al cererii de chemare in judecata. Asa fiind, autoarea exceptiei considera ca procedura regularizarii cererii de chemare in judecata nu poate inlocui, prin masurile dispuse, faza judecatii propriu-zise a cererii prin aplicarea abuziva a dispozitiilor procedurale, intrucat o asemenea interpretare si aplicare a legii ofera cadrul realizarii denegarii de dreptate.

In ceea ce priveste art. 60¹ din Legea nr. 192/2006, autoarea a sustinut ca prevederile acestuia sunt neconstitutionale, in masura in care instantele de judecata considera ca, prin refuzul partilor de a se prezenta la sedinta privind avantajele medierii, se poate aplica sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata sau se pot aplica sanctiuni procedurale de natura a duce la suspendarea cererii de chemare in judecata.

Curtea, examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, a retinut urmatoarele:

„ Fata de critica formulata de autoare cu privire la art. 60¹, Curtea retine ca prin aceasta reglementare legiuitorul a circumstantiat materiile in care partile sunt tinute sa faca dovada participarii la sedinta de informare, prevazuta de art. 2 alin. (1) din aceeasi lege, sub sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata. Mai exact, obligativitatea participarii la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu priveste toate materiile in care este posibila medierea, ci este limitata expres la anumite domenii. In acest context, Curtea apreciaza ca art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006 trebuie privit din prisma efectelor declararii ca neconstitutionale a prevederilor art. 2 alin. (1) si (1 ind. 2) din Legea nr. 192/2006. Astfel, in cazul in care partile vor opta pentru mediere, in scopul rezolvarii diferendelor existente intre ele, acestea se vor prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii doar in situatia in care vor considera necesara participarea la o astfel de sedinta, pentru informatii si lamuriri cu privire la avantajele medierii. Cu aceasta ocazie, mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului. Participarea la sedinta de informare nu va mai reprezenta insa o obligatie pentru parti, ci o optiune voluntara a persoanelor interesate sa recurga la o asemenea metoda alternativa, facultativa, de solutionare a conflictelor. Asa fiind, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006 este neintemeiata.

In ceea ce priveste critica referitoare la art. 200 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca acest text de lege a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici similare. In acest sens, Curtea a statuat, in decizii anterioare, ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate. Prin aceste reglementari, legiuitorul a dorit astfel disciplinarea partilor din proces si, in acest fel, respectarea principiului celeritatii si a dreptului la un proces echitabil. O asemenea procedura nu este de natura sa afecteze insasi esenta dreptului protejat, avand in vedere ca este insotita si de garantia conferita de dreptul de a formula o cerere de reexaminare, potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedura civila. Mai mult, instanta de judecata se pronunta asupra unei probleme care priveste exclusiv buna administrare a justitiei, si nu fondul cauzei”.

Astfel, Curtea a decis:

– „Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala CEZ Vanzare – S.A. din Craiova, judetul Dolj, prin mandatar Societatea Comerciala EOS KSI Romania – S.R.L. din Bucuresti, in Dosarul nr. 14.501/215/2013 al Judecatoriei Craiova – Sectia civila si constata ca prevederile art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt neconstitutionale.

– Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante si constata ca prevederile art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, precum si cele ale art. 200 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate”.

03.07.2014