Noutăți Legislative 13 Octombrie 2023

Ordinul nr. 1612/2023 privind documentele care pot fi solicitate conform art. 61 alin. (5) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

În cazul activităţii de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, precum şi în cazul activităţii de transport în regim de taxi, organul fiscal poate solicita copia contractului de comodat sau de închiriere a autovehiculului.

În cazul activităţii de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, organul fiscal poate solicita Autorităţii Rutiere Române – A.R.R. informaţii care se regăsesc în cuprinsul autorizaţiei pentru transportul alternativ cu autoturism şi conducător auto, precum şi în copia conformă a autorizaţiei pentru transportul alternativ cu autoturism şi conducător auto, în baza unui protocol interinstituţional.

În cazul în care utilizatorul aparatului de marcat a decedat, iar moştenitorul de drept al aparatului de marcat depune cerere pentru atribuirea numărului unic de identificare, organul fiscal solicită acestuia certificatul de moştenitor care atestă includerea în masa succesorală a aparatului de marcat electronic fiscal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Hotărârea în Cauza Oprea şi alţii împotriva României, din 13.12.2022

Cererea are ca obiect, în temeiul art. 6 din Convenţie şi al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, respingerea, ca urmare a aplicării retroactive a unei modificări legislative introduse în cursul procedurii, a acţiunii civile introduse de reclamanţi împotriva statului şi a Municipiului Bucureşti, prin care aceştia au solicitat să se constate că au devenit proprietarii unui teren prin împlinirea termenului de prescripţie achizitivă.

Reclamanții au formulat o acţiune civilă prin care au solicitat să se constate împlinirea termenului de prescripţie achizitivă cu privire la un teren situat în Bucureşti, compus din două parcele, dintre care una pe care construiseră un imobil şi pentru care plăteau impozit pe clădiri. Aceştia au explicat că au achiziţionat acest ultim teren pe baza unui act sub semnătură privată, încheiat cu un terţ în 1964, şi că, din acel moment, au ocupat şi cel de-al doilea teren, alăturat celui dintâi, pe care l-au curăţat şi au amenajat o grădină de legume. Aceştia au susţinut că se aflau în posesia întregii suprafeţe de teren în mod neîntrerupt, netulburat şi sub nume de proprietar din anul 1964, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţii ale Codului civil în temeiul cărora prescripţia achizitivă pentru bunuri imobile era de 30 de ani.

Printr-o sentinţă civilă din 6 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins acţiunea reclamanţilor. Deşi a constatat că din probele de la dosar reieşea că persoanele în cauză posedau terenul revendicat neîntrerupt, de cel puţin 40 de ani, instanţa a reţinut că fostul proprietar al terenului nu fusese identificat şi a considerat că acesta decedase şi nu avea moştenitori. Prin urmare, aceasta a aplicat art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 – în versiunea sa rezultată ca urmare a modificării aduse prin Legea nr. 158/2010, care a intrat în vigoare la 22 iulie 2010 – în temeiul căruia terenurile situate în intravilanul localităţilor, rămase la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale, de la persoane care au decedat fără moştenitori, trec în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale. În consecinţă, aceasta a considerat că, în temeiul acestor noi dispoziţii, terenurile în cauză făceau parte din proprietatea publică a localităţilor şi, prin urmare, nu puteau fi obiecte de proprietate privată, ci erau scoase afară din comerţ şi nu puteau fi dobândite prin prescripţie achizitivă.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie, constatând că respectivul capăt de cerere formulat de reclamanţi în temeiul art. 6 nu este în mod vădit nefondat şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenţie, Curtea îl declarată admisibil.