Legea nr. 30/2024 pentru modificarea Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, precum şi a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie
La articolul 3 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 18 septembrie 2020, cu modificările şi completările ulterioare, litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins:
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
(…)
j) mandatar autorizat – persoana care exercită profesia de avocat sau de consilier în proprietate industrială şi care poate reprezenta o parte interesată în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, denumit în continuare mandatar;”.
La articolul 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 19 august 2014, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
(…)
h) mandatar autorizat – persoana care exercită profesia de avocat sau de consilier în proprietate industrială şi care poate reprezenta o parte interesată în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;”.
Legea nr. 33/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
După articolul 3211 se introduce un nou articol, art. 3212, cu următorul cuprins:
Art. 3212. – Obligaţiile generale ale prestatorilor de servicii de plată
(….)
(2) Prestatorii de servicii de plată sunt obligaţi să păstreze evidenţe ale beneficiarilor plăţilor şi ale plăţilor în legătură cu serviciile de plată pe care le prestează pentru fiecare trimestru calendaristic, pentru a permite organelor fiscale competente să efectueze controale privind livrările de bunuri şi prestările de servicii care, în conformitate cu prevederile capitolului V din prezentul titlu, se consideră că au loc în România, în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei în domeniul TVA.
(3) Obligaţia prevăzută la alin. (2) se aplică numai serviciilor de plată prestate în ceea ce priveşte plăţile transfrontaliere. Se consideră că o plată este transfrontalieră în cazul în care plătitorul se află într-un stat membru, iar beneficiarul plăţii se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terţ sau o ţară terţă.
(4) Obligaţia care le revine prestatorilor de servicii de plată în temeiul alin. (2) se aplică în cazul în care, în cursul unui trimestru calendaristic, un prestator de servicii de plată prestează servicii de plată care corespund unui număr de peste 25 de plăţi transfrontaliere către acelaşi beneficiar al plăţilor.
(5) Numărul de plăţi transfrontaliere prevăzut la alin. (4) se calculează cu referire la serviciile de plată prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare element de identificare astfel cum este prevăzut la alin. (10). În cazul în care prestatorul de servicii de plată deţine informaţii conform cărora beneficiarul plăţilor dispune de mai multe elemente de identificare, calculul se efectuează pe beneficiar al plăţilor.
(6) Obligaţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică serviciilor de plată prestate de prestatorii de servicii de plată ai plătitorului pentru orice plată atunci când cel puţin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, astfel cum rezultă din codul BIC al prestatorului de servicii de plată sau din orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată şi locaţia acestuia. Totuşi, prestatorii de servicii de plată ai plătitorului includ respectivele servicii de plată în calculul prevăzut la alin. (4) şi (5).
(7) În cazul în care prestatorilor de servicii de plată li se aplică obligaţia prevăzută de alin. (2), evidenţele:
a) sunt păstrate de către prestatorul de servicii de plată în format electronic pentru o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârşitul anului calendaristic al datei plăţii;
b) sunt puse la dispoziţie organului fiscal competent, în conformitate cu art. 24b din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, în situaţia în care România este stat membru de origine sau stat membru gazdă. Punerea la dispoziţie a evidenţelor se realizează prin intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârşitul lunii care urmează după expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informaţiile. Sfârşitul lunii care urmează după încheierea trimestrului calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.
(8) Procedura privind punerea la dispoziţie a evidenţelor prevăzută la alin. (7) lit. b) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.