In cauza respectiva, litigiul principal avea ca obiect doua contracte de imprumut incheiate de catre dl. Van Hove. La incheierea acestor contracte de imprumut, el a aderat si la un „contract de asigurare grup” al CNP Assurances prin care CNP Assurances garanta plata ratelor „datorate de imprumutati partii contractante in caz de deces, de invaliditate permanenta si absoluta sau a 75 % din rate in caz de incapacitate totala de munca”. De asemenea, in temeiul celei de a doua clauze a contractului mentionat, „asiguratul este in stare de incapacitate totala de munca atunci cand, la expirarea unei perioade de intrerupere continue a activitatii de 90 de zile (denumita perioada de absenta), se gaseste in imposibilitatea de a relua orice activitate remunerata sau neremunerata ca urmare a unui accident sau a unei boli”.
Dl. Van Hove a intrat in incapacitate permanenta partiala de munca, stabilita de catre asigurarile sociale la un procent de 72%. Pentru a stabili garantiile datorate de catre CNP Assurances, medicul mandatat de aceasta societate l‑a examinat pe domnul Van Hove, concluzionand ca starea de sanatate a acestuia ii permite sa exercite o activitate profesionala adaptata pe fractiune de norma si ca, nu va mai plati ratele imprumuturilor sale, intrucat, desi starea sa de sanatate nu mai era compatibila cu reluarea profesiei anterioare, avea posibilitatea sa exercite o activitate profesionala adaptata, cel putin pe fractiune de norma.
Dl. Van Hove a solicitat in instanta declararea drept abuzive a clauzelor contractului incheiat cu CNP Assurances, privind definirea incapacitatii totale de munca si conditiile in care garantia este dobandita, precum si obligarea paratei din litigiul principal la acoperirea sumelor restante datorate pentru cele doua imprumuturi mentionate mai sus incepand din luna iunie 2012.
Prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca o clauza stipulata intr‑un contract de asigurare care urmareste sa garanteze acoperirea platii ratelor datorate imprumutatorului in caz de incapacitate totala de munca a imprumutatului si care exclude acest asigurat de la beneficiul garantiei mentionate in cazul in care este declarat apt sa exercite o activitate remunerata sau neremunerata, intra sub incidenta exceptiei prevazute la aceasta dispozitie.
Curtea a precizat ca cerinta privind transparenta clauzelor contractuale, consacrata de Directiva 93/13, nu poate fi redusa numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal si gramatical. Dimpotriva, intrucat sistemul de protectie pus in aplicare de Directiva 93/13 se intemeiaza pe ideea ca, in ceea ce priveste, printre altele, nivelul de informare, consumatorul se afla intr‑o situatie de inferioritate fata de vanzator sau furnizor, aceasta cerinta privind transparenta trebuie inteleasa in mod extensiv. Prin urmare, prezinta pentru consumator o importanta esentiala in vederea respectarii cerintei privind transparenta, nu numai informatiile furnizate inainte de incheierea contractului in privinta conditiilor angajamentului, ci si expunerea particularitatilor mecanismului de acoperire a platii ratelor datorate imprumutatorului in caz de incapacitate totala de munca a imprumutatului, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze, astfel incat consumatorul respectiv sa fie in masura sa evalueze, pe baza unor criterii precise si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste. Aceasta este situatia in masura in care consumatorul ar decide, avand in vedere aceste doua tipuri de elemente, daca intentioneaza sa se oblige contractual fata de un vanzator sau furnizor aderand la conditiile redactate in prealabil de acesta.
Prin urmare, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca o clauza stipulata intr‑un contract de asigurare si care urmareste sa garanteze acoperirea platii ratelor datorate imprumutatorului in caz de incapacitate totala de munca a imprumutatului nu intra sub incidenta exceptiei care figureaza la aceasta dispozitie decat in masura in care instanta de trimitere constata:
– pe de o parte, ca, avand in vedere natura, economia generala si stipulatiile ansamblului contractual caruia ii apartine, precum si contextul sau juridic si factual, aceasta clauza stabileste un element esential al ansamblului mentionat, care, ca atare, il caracterizeaza si
– pe de alta parte, ca respectiva clauza este redactata in mod clar si inteligibil, cu alte cuvinte, nu numai ca este inteligibila pentru consumator pe plan gramatical, ci si ca, contractul expune in mod transparent functionarea concreta a mecanismului la care se refera respectiva clauza, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze, astfel incat consumatorul amintit sa fie in masura sa evalueze, pe baza unor criterii precise si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste.